Minciuni si iar minciuni!

Cand esti invadata de minciuna oare mai poti crede cand auzi : “imi pare rau”?. Incerc sa inteleg de ce unii prefera sa minta decat sa spuna adevarul…Adevarul spus la timp chiar daca nu este atat de cel care ai fi vrut sa il auzi face mult mai mult bine decat o minciuna .

Unii spun ca omit doar adevarul care de fapt tot la minciuna duce.. De multe ori m-am intrebat si eu cand am mintit de ce am facut asta? Mi-a adus vreo satisfactie acest lucru? Raspunsul a venit imediat : NU!

Atunci de ce continuam sa o facem?  Ce rezolvam prin acest lucru? Nimic! Dar revine intrebarea care ma macina… De ce?

Vi s-a intamplat vreodata sa aflati ca a-ti fost mintit de cel in care aveati cea mai mare incredere? Sunt sigura ca da! Fie ca e vorba de familie sau de persoane apropiate ! Cand s-au cerut explicatii de ce s-a ajuns aici nimeni nu a putut da un raspuns clar. Ce am auzit a fost : “aaaaaa….pai stai sa vezi ca…..aaaaaa pai sa stii ca :-??”… In concluzie NIMIC! Doar chestii evasive! Nimic concret din pacate!

Dar totusi de ce se ajunge la “ea”?Poate ca unii ar raspunde pentru a proteja o persoana de langa, altii ca nu pot spune adevarul pentru ca ar fi prea dramatic, altii ca le place sa minta… Hmmmm le place sa minta? Pai daca le place acest lucru de ce reactioneaza urat cand chiar lor “mincinosii mincinosilor” li se intampla asta? Greu de ghicit sau poate ca nu! Un lucru e sigur! Le-a fost ranit orgoliu! Bun bun si daca lor le-a fost ranit orgoliu de ce continua sa faca asta? Unii ar spune pentru ca asa vor, pentru ca asa isi imagineaza ei ca ar fi cel mai bine sau pentru ca asa au visat azi noapte!

E o treaba si asta sa visezi noapte ca a doua zi trebuie sa faci lucrul asta care vorba aia are picioare scurte! Dar oare pe ei nu ii mustra constiinta atunci cand mint? Pe cei care au “meseria” asta in sange sigur nu…Dar restu? Hmmmm! Poate doar pentru o zi sau cateva ore!

Eu nu am inteles un lucru.. Cand afli ca ai fost mintita de ce acea persoana te roaga sa o ierti? Pai la ce mai e buna iertarea cand tu cu mana ta ai provocat acel lucru? Poate unii se gandesc ca nu se va afla niciodata ce au conspirat ei.. Dar adevarul intotdeauna iese la iveala cand te astepti mai putin…

Decat sa provoci suferinta, ura, durere, resentimente nu e mai bine oare sa spui ce ai de spus la momentul potrivit ca cel cu care vorbesti sa aprecieze ca totusi ai procedat corect desi nu ti-a convenit ce ai auzit…Dar macar poti fi recunoscator ca a fost adevarul gol golut…

Poate ca unii ma judeca, poate ca unii vor spune :”pai si daca ma intreaba ceva de mama sau de tata si eu nu vreau sa intru in amanunte din viata personala”? perfect de acord…Poti raspunde elegant :”vei afla la momentul potrivit”

Pe tema minciunii se pot face romane ceea ce trebuie sa retinem toti din aceasta chestie este ca ADEVARUL IESE INTOTDEAUNA LA IVEALA… E mai bine sa il spui atunci cand ai ocazia decat cand e prea tarziu!

Real love…

      O intrebare frecventa pe Google pare a fi: "Ce este dragostea?"... ei bine, cea mai frumoasa explicatie am auzit-o cu cativa ani in urma de la o prietena asistenta medicala....
      "Era o dimineata aglomerata la cabinet cand, in jurul orei 08:30, intra un domn batran cu un deget bandajat. Imi spune imediat ca este foarte grabit caci are o intalnire fixata pentru ora 09:00. L-am invitat sa se aseze stiind ca avea sa mai treaca cel putin o jumatate de ora pana sa apara medicul. Il observ cu cata nerabdare isi priveste ceasul la fiecare minut care trece.
Intre timp ma gandesc ca n-ar fi rau sa-i desfac bandajul si sa vad despre ce este vorba. Rana nu pare a fi asa de grava... in asteptarea medicului, ma decid sa-i dezinfectez rana si ma lansez intr-o mica conversatie. Il intreb cat de urgenta este intalnirea pe care o are si daca nu prefera sa astepte sosirea medicului pentru tratarea ranii. Imi raspunde ca trebuie sa mearga neaparat la casa de batrani, asa cum face de ani buni, ca sa ia micul dejun cu sotia.
      Politicoasa, il intreb de sanatatea sotiei. Senin, batranul domn imi povesteste ca sotia, bolnava de Alzheimer, sta la casa de batrani de mai bine de 7 ani. Gandindu-ma ca intr-un moment de luciditate sotia putea fi agitata de intarzierea lui, ma grabesc sa-i tratez rana dar batranul imi explica ca ea nu-si mai aduce aminte de 5 ani cine este el... Si-atunci il intreb mirata: "Si dvs. va duceti zilnic ca sa luati micul dejun impreuna?". Cu un suras dulce si o mangaiere pe mana, imi raspunde: "E-adevarat ca ea nu mai stie cine sunt eu, dar eu stiu bine cine este ea".
      Am ramas fara cuvinte si un fior m-a strabatut in timp ce ma uitam la batranul care se indeparta cu pasi grabiti. Mi-am inghitit lacrimile spunandu-mi in sinea mea: "Asta este dragostea, asta este ceea ce imi doresc de la viata!.... Caci, in fond, asa este dragostea adevarata ?!... nu neaparat fizica si nici romantica in mod ideal. Sa iubesti inseamna sa accepti ceea ce a fost, ceea ce este, ceea ce va fi si ceea ce inca nu s-a intamplat. Persoanele fericite si implinite nu sunt neaparat cele care au tot ce-i mai bun din fiecare lucru, ci acelea care stiu sa faca ce-i mai bun din tot ceea ce au".
Viata nu inseamna sa supravietuiesti unei furtuni ci sa stii sa dansezi in ploaie

       Cu totii ne dorim o asemenea iubire, din pacate prea putini au parte de ea…Cand iubesti, iubeste din tot sufletu si cu totu sufletul…Ar trebui sa fie o lectie pentru noi toti…